De ce ? De ce ? De ce ?

“ M-am întrebat de mai multe ori pînă acum :1. oare de ce Dumnezeu nu ne iluminează pe toţi chiar acum, deoarece are această putere şi ne lasă să rătăcim în iluzie?..2.care este scopul rămînerii noastre în sfera iluziei atît de multe vieţi cînd ar fi fost mai simplu să ne creeze eliberaţi spiritual din start?.... tu ştii răspunsurile la întrebările mele?...cît de sublimă ar fi fost această lume în care noi trăim azi fără crime, violuri, certuri şi neînţelegeri, o lume în care să domnească numai pacea şi iubirea necondiţionată....mă gîndesc că dacă ne-ar fi creat pe toţi din start măcar cu revelarea sinelui, nu îşi mai avea rostul nici kali yuga, nici inversarea polilor şi am fi trăit în satya yuga permanent...3.oare de ce Dumnezeu a preferat această variantă plină de suferinţă pentru noi?...poate că tu o să spui că ni se petrec toate din cauza karmei, totusi Dumnezeu care este perfect, dacă ne-ar fi creat pe toţi perfecţi din start, nimeni nu ar mai fi avut nici karma, nici dorinţe şi toţi am fi fost perfect fericiţi...cine cunoaşte adevarul la aceste întrebări eu îl rog să îmi răspundă ! “

După cum văd eu lucrurile la nivelul de grădiniţă în care mă aflu, şi din ce îmi mai amintesc din multele cărţi şi cursuri pe care le-am lecturat pînă acum, mă încumet să dau un răspuns, care este doar PARŢIAL şi ORIENTATIV.De ce parţial ? Pentru că pînă nu ne revelăm Adevărul Ultim Divin în propria fiinţă, toate adevărurile lumii sînt parţiale şi aproximative.

Şi mă încumet să dau un răspuns aproximativ, pentru că unul chiar şi parţial e mai bun decît nici un răspuns, pe de o parte, iar pe de altă parte, mai multe fiinţe umane de astăzi au păreri complet aiurea despre Creaţia Divină şi scopul ei, sau dogmatice, adică teribil de simpliste !

În Biblie se spune că Dumnezeu ne-a creat pe noi oamenii după chipul şi asemănarea Sa, deci perfecţi, iar faptul că Mentorul meu spiritual, care este o fiinţă pe deplin îndumnezeită, a repetat această aserţiune de mai multe ori , confirmînd-o ca fiind adevărată, eu, la rîndul meu, am încredere în el şi socotesc că aşa este.

Dar mai întîi trebuie să facem o precizare utilă.Există mai multe nivele ale mentalului, pe care le-am enumerat în altă parte, iar cel mai înalt nivel depăşeşte mentalul şi se numeşte supramental.La acel nivel, după cîte am priceput eu cu mintea mea obişnuită, înţelegerea nu mai are loc într-un proces secvenţial discursiv – prin limbaj - sau succesiv, ci simultan, printr-un fel de iluminare non- verbală, în care pur şi simplu ştii totul fără să poţi articula în cuvinte decît foarte-foarte vag ceea ce ai înţeles.

Dacă se înţelege că Adevărul Ultim Divin este o cunoaştere non-verbală, non-discursivă, o cunoaştere fără cunoaştere, şi care poate fi redată doar foarte-foarte puţin prin cuvinte, înseamnă că se va înţelege că genul acesta de întrebări metafizice, ca aceea de la începutul acestui articol, îşi capătă un răspuns satisfăcător şi pe deplin doar odată cu experimentarea directă a Adevărului Ultim Divin.

Pînă să ajungă acolo, fireşte că minţile interesate caută răspunsuri şi îşi oferă răspunsuri de la nivelul de înţelegere la care au deocamdată acces.Deci răspunsul parţial pe care îl voi da aici reprezintă doar unul accesibil nivelului minţii obişnuite sau cel mult celei superioare, adică cel de-al doilea nivel al minţii. Dacă la această întrebare va răspunde o altă fiinţă care are acces la nivelul minţii illuminate ori la nivelul supermentalului, sigur că răspunsul va fi diferit.

De aceea îi rog pe cei sau cele care lecturează acest text, să adreseze aceste întrebări şi unor fiinţe despre care ştiu sigur că au acces la un nivel mult mai înalt decît cel deţinut de mine în acest moment şi vor constata că răspunsul lor diferă net faţă de al meu.

Aşadar, Dumnezeu Tatăl ne-a creat pe noi oamenii perfecţi, după chipul şi asemănarea Sa,dar de fapt ce înseamnă această creaţie ?... În mai multe tradiţii spirituale se spune că Unul devine multiplu.Conştiinţa Supremă s-a scindat mai întîi, adică Unul a devenit Doi, formîndu-se polaritatea Conştiinţă – Energie, Shiva- Shakti, adică Principiul Emisiv şi cel Receptiv, adică Masculin-Feminin.Apoi Doi s-a scindat din nou şi a apărut Fiul sau atomul spiritual.Scindarea a continuat, dar aici voi simplifica răspunsul pentru cei care nu se află pe o cale spirituală, care e posibil să se rătăcească dacă intru în prea multe amănunte ori să se plictisească de ele !

Însă oricît de simplificată ar fi explicaţia, omul care nu este pe o cale spirituală trebuie să ştie că Fiul sau atomul spiritual sau creatura n-a sărit direct din Transcendenţă, care este Împărăţia Tatălui Ceresc, adică DEASUPRA şi DINCOLO de Creaţie, deci n-a sărit direct din Transcendenţă în lumea fizică, pentru că între Realitatea Eternă care este Transcendenţa şi lumea Fizică, mai sînt cîteva planuri sau lumi, respectiv Lumea Cauzală, Lumea Astrală, Lumea Eterică şi abia apoi Lumea Fizică.Pentru fiecare din aceste lumi, Sinele sau Scînteia de Dumnezeu din noi a îmbrăcat cîte un corp, respectiv corp cauzal în lumea cauzală, corp mental, astral, eteric şi fizic.Toate aceste corpuri au diminuat gradat lumina şi înţelepciunea originală a Sinelui Divin, aşa cum un violonist virtuoz, dacă îşi pune o pereche de mănuşi de chirurg pe mîini, va cînta mai puţin bine, decît fără acele mănuşi, iar dacă tot mai adaugă alte şi alte mănuşi, virtuozitatea sa se reduce pînă cînd muzica sa sună cam ca manele de astăzi, spre deosebire de muzica angelică iniţială!

Deci iată o primă pierdere sau îndepărtare de Sursa ori Matricea Divină prin însăşi coborîrea gradată în diverse lumi sau planuri din ce în ce mai grosiere.Odată Sinele Divin încarnat în lumea fizică, este supus la alte tentaţii şi limitări specifice lumii fizice şi cum nu mai are acces la înţelepciunea originală a Sinelui, pentru că El este foarte ocultat de cinci învelişuri, atunci în mod firesc la sufletul individual apare posibilitatea alegerilor corecte sau greşite.

Fiecare alegere, fiecare gînd, fiecare acţiune crează o reacţiune bună sau rea, în funcţie de orientarea bună sau rea a alegerii făcute, şi această acţiune şi reacţiune se numeşte karma bună sau rea, care va trebui suportată de acel suflet ulterior.

Din cîte am mai înţeles din unele texte, la început oamenii erau androgini, adică bărbat şi femeie în acelaşi corp, şi mult mai tîrziu s-a produs separarea sexelor, altfel spus crearea femeii din coasta lui Adam, ceea ce eu personal cred că este doar o metaforă, fiindcă separarea a fost un proces foarte complex şi ocultat, redat vag de Shirley MacLaine în cartea ei Camino sau de Rudolf Steiner.

Iar după separarea sexelor, a început lungul drum al calvarului pentru mai toate fiinţele umane, cu foarte puţine excepţii, dintre care amintesc aici pe Metatron, care se spune că a fost făcut înger de către Dumnezeu doar după o singură încarnare umană !

Acum să revenim la întrebările iniţiale. La întrebarea a doua eu cred că Dumnezeu ne-a creat perfecţi, cum spuneam, dar coborîrea în straturi successive de materialitate tot mai grosieră a dus la pierderea înţelepciunii şi fericirii originale, pe de o parte, iar pe de altă parte, pierderea s-a amplificat prin nenumărate alegeri greşite – păcate – pe care le-am comis de-a lungul mai multor încarnări.Aceste greşeli au trebuit reparate în alte vieţi, în care s-au adăugat alte şi alte alegeri greşite, şi aşa se face că periplul nostru în Dualitate s-a prelungit indefinit.

La prima întrebare : de ce Dumnezeu nu ne iluminează chiar acum, deoarece are această putere ?...ar însemna ca Divinul să eludeze Legea Karmei. Adică aproape toate fiinţele încarnate în epocile decăzute spiritual au o karma negativă mai mult sau mai puţin gravă, iar ele în loc să-şi înveţe lecţiile prin suferinţă şi înţelegere, ar fi iluminate ! În primul rînd că există un proces NATURAL în tot şi în toate, fiindcă aşa este firesc să fie ! Este ca şi cum i s-ar cere unei mame să nască o progenitură gata adultă, să nu se mai chinuie cu creşterea, învăţarea şi educarea bebeluşului, proces care, cel puţin în primii doi ani, este destul de obositor şi anevoios.Se va spune că un adult nu încape în burta mamei, dar atunci CUM AI VREA SĂ ÎNCAPĂ ILUMINAREA ÎNTR-O MINTE IMATURĂ, IMPURĂ ŞI INCONŞTIENTĂ ???...Cum ai vrea să faci culcuş unei fiinţe divine într-un grajd plin de tot felul de mizerii şi mirosne duhnitoare ?...Sigur că Dumnezeu Tatăl se poate revela parţial şi într-un boschetar sau într-un cioban, dacă El doreşte aceasta, dar dacă raritatea unei asemena revelaţii s-ar petrece la toţi oamenii, n-ar mai exista NATURALUL, adică excepţia ar deveni regulă, extraordinarul ar deveni ordinar.Iar pe de altă parte, noi n-avem de unde şti datorită căror merite excepţionale din alte vieţi, Divinul s-a revelat în acel cioban şi pentru ce motive tainice doar de El ştiute a făcut aceasta.Pe lîngă faptul că revelarea parţială a Divinului în nu ştiu care fiinţă umilă, n-a însemnat implicit mîntuirea sau Eliberarea spirituală ultimă a acelei fiinţe, aceasta din urmă obţinîndu-se după îndelungi căutări şi eforturi, după cum se ştie.

Întrebarea a treia : de ce oare Dumnezeu a preferat această variantă plină de suferinţă pentru noi ?...se vede că ea a fost pusă de o minte grăbită, care deşi se află într-un an foarte mare de curs yoga, n-a gîndit înainte de a scrie aşa ceva ! În lumina celor spuse mai sus despre karma negativă şi necesitatea arderii ei, nu e necesar să mai adaug şi alte consideraţii.

Reiau totuşi unele idei, spre o mai bună înţelegere.

Fiinţele umane se încarnează în lumea fizică, mai ales în epocile decăzute spiritual, cu un bagaj mai mic sau mai mare de karma negativă sau păcate -cum spun creştinii ; de dorinţe, pretenţii şi aşteptări de la viaţă şi de la ceilalţi oameni.Nu Dumnezeu a dat acele dorinţe oamenilor, cum greşit cred unii, ci dorinţele au apărut pentru că oamenii s-au îndepărtat, au pierdut perfecţiunea originală, fiindcă perfecţiunea înseamnă PLENITUDINE, adică avem tot ce ne trebuie în noi înşine, respectiv pace, fericire, iubire şi orice altceva !

Pînă cînd nu ne împlinim acele dorinţe- pretenţii- aşteptări, pînă nu le rezolvăm într-un fel sau altul prin împlinire sau sublimare, noi nu putem trece la stadiul următor de evoluţie ! Iar unele din dorinţele noastre, în anumite etape, au fost foarte dezonorante, cum ar fi pedofilia, zoofilia sau violarea femeilor, ca să nu pomenesc de cele patologice ! Alte dorinţe sînt foarte egoiste, ca avariţia şi nu e necesar să fac o clasificare a tuturor, fiindcă s-a înţeles ideea.

Deci cum se poate revela un Sine Divin, care este tot ce poate exista mai Sfînt, Pur şi Imaculat într-un grajd plin de tot felul de mizerii urît mirositoare, cum este fiinţa noastră actuală, a celor mai mulţi dintre noi cei care trăim astăzi ?...Mai întîi trebuie să ne facem curat în trupul nostru, apoi în mintea noastră, apoi în inima noastră, să ne purificăm corpul eteric, astral, mental şi cauzal nu doar de erorile de judecată, ci chiar şi de orice seminţe, oricît de minuscule, ale celor mai mici tendinţe spre impuritate, şi abia după aceasta se va revela în noi Sinele Divin Etern, care este o scînteie din Dumnezeu Tatăl-Mama !

Atîta vreme cît subzistă vreo dorinţă-pretenţie-aşteptare în noi, oricît de puţin conştientizată, înseamnă că încă sîntem scindaţi, că încă nu-I oferim Lui Dumnezeu primul loc în viaţa noastră şi a nu-I oferi Lui primul loc, înseamnă a nu-I oferi nici un loc, din motive absolut logice şi evidente, pe care Iisus le-a sintetizat cu geniul divin caracteristic fiinţelor îndumezeite pe deplin, cînd a spus că unde este comoara ta, acolo este şi inima ta.

Dacă pentru tine ca bărbat comoara ta este o femeie, acolo este şi inima ta, ci nu la Dumnezeu. Dacă pentru tine ca femeie, comoara este un bărbat sau un copil sau casa, maşina, rochiile, bijuteriile ori cine ştie ce alte flecuşteţe, acolo se află şi inima ta, ci nu la Dumnezeu ! Fie că ne-am împlinit dorinţele, fie că nu le-am împlinit, atîta timp cît ele mai există în corpul cauzal, ele se cer împlinite în altă viaţă şi pînă nu sînt arse acele seminţe, nici nu-I oferim Lui Dumnezeu primul loc în viaţa noastră, nici nu vom avea parte de revelaţia Sa în fiinţa noastră, decît cel mult pentru scurt timp, spre a ne îmboldi să nu ne mai cramponăm de darurile Sale, ci să-L căutăm chiar pe El însuşi !

Într-un vis mi s-a arătat cum ne simţim atunci cînd părăsim definitiv această lume prin aşa zisa moarte : parcă ne este smulsă carnea de pe oase brutal, aceasta semnificînd ruperea de ataşamentele noastre lumeşti, unele mai puternice, altele mai subtile.Aceste ataşamente sînt ancorele de care vorbeam în alt articol sau lanţurile care ne menţin prizonieri în această lume sinistră. A le rupe cît mai repede, înseamnă evident a ne înălţa spre lumi cu mult mai fascinante şi fericite decît lumea noastră mizeră !

Numai că însăşi necesitatea de a rupe aceste lanţuri este foarte greu înţeleasă de fiinţele gregare, grosiere, larvare sau demoniace, şi obtuzitatea lor, datorată karmei negative, le menţine prizoniere în astfel de lumi inferioare pentru multe zeci sau sute de mii de ani pămînteni.După multe suferinţe, chiar şi cele mai rele sau oarbe dintre ele vor depăşi nivelul cumplit în care s-au bălăcit atîtea zeci de mii de ani şi vor evolua spre alte lumi, tot mai înalte.

În concluzie, Creaţia Divină este Experienţa Unicului devenit Multiplu, a lui Dumnezeu Tatăl-Mama care s-a scindat, doar o parte din EL-EA, devenind miriadele de forme, de la mineral, prin vegetal şi animal, spre uman, sub multiplele forme umane de pe această planetă şi de pe toate celelalte planete din panul fizic, eteric, astral şi cauzal ; în cel din urmă nemaifiind propriu-zis planete, ci doar o “lume” de o subtilitate de neîneţeles pentru mintea umană !

Înţelepţii au spus la unison că întreaga Creaţie este un Joc Divin, iar eu mă încumet să adaug (deoarece chiar mă plictiseşte rolul de simplu copist al înţelepciunii altora) că întreaga Creaţie Divină este O FASCINARE A ÎNSUŞI CREATORULUI PENTRU CREATURA SA ŞI PRIN CREATURA SA , CARE ESTE EL ÎNSUŞI DUMNEZEU TATĂL-MAMA SAU ABSOLUTUL DIVIN MULTIPLICAT !

Creatorul se fascinează pe El însuşi creind nenumărate lumi, fiinţe şi forme, fascinînd totodată creatura, dar este vina creaturii dacă a utilizat liberul arbitru ce i s-a oferit iniţial într-un mod greşit, adică neconform cu Voinţa Divină atoate-iubitoare.Fiindcă a face rău altora înseamnă a te răni pe tine însuţi, căci oricine sau orice fiinţă exterioară propriei tale fiinţe este un alter-ego, un alt eu al tău, o altă fiinţă divină, iar a face bine oricui altcuiva, înseamnă a-ţi face bine ţie însuţi.Deci Dumnezeu este Fascinatorul, Fascinatul şi actul fascinaţiei care este însăşi Creaţia Sa !

Depinde doar de noi să ne purificăm în suficientă măsură, cît să percepem creaţia ca pe un act continuu de fascinare ! Altfel spus, nu este vina luminii dacă orbul nu o vede ca Lumină !

Cum ar arăta oare răspunsul la aceste întrebări de la un nivel şi mai înalt a mentalului decît are acces autorul acestui articol ?...Dar oare n-ar trebui ca şi înşişi receptorii acelui răspuns să aibă un nivel mai înalt ?...Eu cred că da, altminteri luăm lumina drept întuneric şi ne mirăm de ce nimerim cu oiştea în gard !