Noua Ordine Mondială conduce România

Cititi si:

Romania si Noua Ordine Mondiala
Romania este condusa in mod voit catre dezastru, iata dovada!

Experimentele Grecia si Romania, - scurta trecere in revista a Planului Noii Ordini Mondiale

Previziuni sumbre pentru Romania
Economia Romaniei nu se poate relansa!

Ora 10 a dimineţii de 1 august 2011. Jefrrey Franks, reprezentantul Fondului Monetar Internaţional în România, trage concluziile ultimei analize asupra situaţiei economiei româneşti. Practic, sînt rezultatele evaluării României. Locul ales nici nu putea fi altul decît Banca Naţională, fieful celui mai longeviv conducător de instituţie de stat din România, Mugur Isărescu, nimeni altul decît omul care aparţine şi este dirijat, de facto, de marea Finanţă mondială de peste Ocean şi care
este adevăratul conducător al ţării. Degeaba se consideră Traian Băsescu şeful statului, degeaba îl avem pe Mircea Geoană preşedinte al Senatului, al doilea om în stat, ca să nu mai vorbim de Emil Boc, aşa-zis prim-ministru, toţi devin nişte figuranţi în filmul zilei, pentru că rolul principal îl deţine, fără nici o îndoială, Mugur Isărescu.

Mai toţi guvernanţii de pînă acum au încercat să-l debarce de la conducerea BNR-ului, dar s-au lovit de conducătorii din umbră ai lumii, care imediat au ridicat ameninţător degetul spre aceştia, de au simţit cum le fuge scaunul de sub fund. Aşa că şi-au văzut de treabă mai departe, plecînd capul la comanda şefului suprem. Îl întreabă cineva pe Mugur Isărescu ceva? A îndrăznit vreodată marele viteaz Traian Băsescu, care se ia de piept cu toţi, inclusiv cu puteri de peste graniţă, cum ar fi cea de la Kremlin, să-l atace pe Mugur Isărescu? A dat vreodată Mugur Isărescu socoteală în faţa cuiva despre ceea ce face şi cum conduce Banca Naţională a României? L-a auzit cineva pe Mugur Isărescu să explice ce face cu leul, care este evoluţia lui reală în raport cu evoluţia oficială a cursului de schimb, cu dobînzile bancare, de ce inflaţia se menţine la acest nivel ridicat, iar veniturile se află sub nivelul acesteia? L-a întrebat cineva pe Mugur Isărescu ce s-a făcut cu cele 20 de miliarde de euro împrumutate de la FMI şi dirijate de acelaşi om al Finanţei mondiale din România? I-a cerut cineva socoteală lui Mugur Isărescu de falimentarea Băncii Internaţionale a Religiilor, a Bankcoop, a Băncii Albina, a Bancorexului, el avînd în sarcina să controleze funcţionarea acestora? Nu, nimic din toate acestea. Nu ştiu dacă cineva a observat un lucru, dar eu l-am observat şi acest fapt este relevant pentru rolul de mare guru financiar al acestui Mugur Isărescu. Cu foarte mici excepţii, conducătorii acestei ţări, în frunte cu Traian Băsescu, s-au dus la Banca Naţională pentru a discuta cu Mugur Isărescu atunci cînd trebuia analizată o problemă economică majoră, şi nu invers, cum era firesc. Dar cine se aseamănă, se adună, iar Mugur Isărescu şi Traian Băsescu au mai multe puncte comune decît credeţi. Amîndoi sînt categoric identici în două privinţe: de fiecare dată, pentru eşec, vinovat este altcineva, şi dacă asta nu ajunge, eşecurile din trecut sînt prezentate de dînşii drept „succesuri”. În acţiunile cu rezultate mediocre, ei au fost întotdeauna cum altfel decît excelenţi, iar în final amîndoi vor sfârşi prin a se bucura: unul că a fost la Cotroceni 10 ani, altul că va candida în anul 2014 la Preşedinţie.

Începutul a fost făcut deja, domnul Isărescu este deja decorat pentru merite deosebite, în fapt pentru tolerarea măsurilor care au dus în final la inversarea de trend economic, deprecierea bruscă a leului şi o inflaţie pe care domnul Isărescu nu a ştiut sau nu a vrut să o stăpînească vreodată. Cine a plătit? Poporul, ca de fiecare dată. Care, nu-i aşa, este „neperformant” – cum îşi alinta preşedintele propriul popor. Nici pe la Parlament nu a trecut prea des Mugur Isărescu, cu toate că ar fi trebuit să fie într-un dialog permanent cu acest for legislativ, cu acordul căruia se află în fruntea instituţiei respective. Şi atunci, ce să mai discutăm, iar o dovadă în plus o reprezintă şi locul de unde Jeffrey Franks şi-a expus raportul – sediul BNR. Avînd în vedere faptul că se prezentau date economice şi o strategie economică care trebuie să fie urmată de Guvern, normal era ca expozeul să aibă loc la sediul Guvernului şi obligatoriu în faţa primului-ministru. Dar adevăraţii conducători, cum se consideră ei ca reprezentanţi ai oligarhiei financiare mondiale, consideră că nu este de rangul lor să se amestece cu vasalii, preferînd să transmită ordinele de pe o poziţie superioară, aşa cum a şi făcut-o Jeffrey Franks cu această ultimă ocazie. Modul de manifestare – superioritatea afişată - l-am observat din primele cuvinte pronunţate. Parcă avusese loc în România o schimbare de guvern. Senzaţia a fost că Boc nu mai era prim-ministru, pentru că reprezentantul FMI transmitea ordine obligatorii pentru supuşii lui din România. Dacă acest Franks nu stîlcea fiecare cuvînt românesc, ai fi zis cu adevărat că s-a schimbat primul-ministru. În fapt, opinia lui Franks îmbrăca forma unui adevărat diktat, precizînd că o prioritate majoră o reprezintă reforma companiilor de stat, unde este nevoie de infuzie de capital şi manangement privat, mai ales în sectorul energetic şi în cel al transporturilor. Franks a „încurajat” Guvernul „să fie mai ambiţios cu planurile sale privind aceste companii, avînd în vedere că păstrarea în portofoliul statului a unor companii ineficiente dăunează atît companiilor în sine, angajaţilor acestora, cît şi contribuabililor, care sînt nevoiţi să plătească taxe şi impozite mai mari”.  Şeful misiunii FMI a adăugat că noii directori ai acestor companii, care vor fi recrutaţi cu ajutorul unor firme de resurse umane, îşi vor prelua poziţiile începînd cu 2012, fiind vizate aproximativ 15 companii de stat din domeniul energiei şi transporturilor, inclusiv CFR. Observaţi cum aceste cuvinte se aseamănă izbitor cu ordinele transmise de un stăpîn supuşilor săi? Sigur că aşa este, pentru că puterea de la Bucureşti acceptă cu mare supunere aceste forme de diktat care vor duce în final la acapararea de către oligarhia mondială a tot ceea ce a mai rămas din industria strategică românească. Rezultatul va fi înrobirea totală a Poporului Român care va fi supus practic la muncă silnică pe viaţă în folosul bunăstării altora. Practic, decimarea Poporului Român a început. Lipsa locurilor de muncă, şomajul din ce în ce mai mare a determinat o migraţie masivă a românilor către alte zări, în căutarea unei bucăţi de pîine pentru ei şi pentru familiile lor. Slaba pregătire culturală şi profesională datorată unui învăţămînt din ce în ce mai precar va conduce în final la menţinerea unei cote sub standardul obişnuit pentru o ţară modernă a unei populaţii ce va fi sălbăticită şi formată numai pentru munca brută. Sistemul sanitar tot mai anemic, care se confruntă cu lipsa acută a banilor, a medicamentelor, a cadrelor specializate, va conduce cu siguranţă la transformarea românilor, dintr-o naţiune sănătoasă şi prosperă, într-o naţiune bolnavă, care uşor, uşor se va diminua simţitor, lăsînd astfel locul altora interesaţi de Plaiul Mioritic atît de sănătos şi de bogat. Dar pentru ca aceşti indivizi să-şi ducă planul la îndeplinire, este nevoie ca actualii lor vasali să continue să se afle la Putere pentru cel puţin încă un mandat. Şi de aici laudele pe care acest Franks le-a adus Guvernului actual. Este uşor de descifrat mesajul transmis de acest străin: „Continuaţi cu noi, dacă vreţi să vă menţineţi la Putere”. Din păcate pentru România, aşa-zisa Opoziţie parlamentară a înţeles acest mesaj şi, cum este dornică să ajungă iar la ciolan, a transmis prin glasul lui Victor Ponta că este de acord şi va sprijini în totalitate măsurile economice şi sociale „corecte” ale Guvernului Boc. Victor Ponta i-a adresat duminică o Scrisoare Deschisă şefului misiunii FMI în România, Jeffrey Franks, în care îl informează că PSD va susţine toate acele măsuri cu caracter social anunţate de Guvernul Boc. „Remarc, ca un semn de seriozitate şi de garanţie a implementării acestor măsuri, faptul că ele au fost anunţate în timpul prezentei Delegaţiei Fondului Monetar Internaţional în România. Aceasta înseamna că ele nu sînt simple enunţuri, menite să amăgească populaţia şi să creeze false aşteptări”. Concluzia este una: ori cu ăştia, ori cu ăia, soarta României este pecetluită, pentru că dezastrul început după 1990 a continuat pe parcursul tuturor guvernărilor de pînă acum, indiferent de culoarea politică şi plasarea, autodeclarată, mai la stînga sau mai la dreapta eşichierului politic a partidelor la Putere. Acum este prea tîrziu. Numai o guvernare profund patriotică mai poate salva acest popor de la distrugere. Asta depinde numai şi numai de români.

Colonel (r) Dan Zamfirescu