Lumea dusă

Era după nenorocirea din 18 martie 2004, cînd, aşa cum spune poetul :

“ De la Nistru pîn’ la Tisa

Tot romanul plînsu MISA ! ‘’

Ei, poate că nu toţi au plîns, că unii jubilau, adică cei care i-au trimis pe jandarmi să ne spargă casele şi care sînt fraţii noştri întunecaţi.În lunile care au urmat, am avut acest vis : Eram urmăriţi , noi cei care ne aflam de partea binelui , de forţele malefice, printr-un oraş sumbru, care emana de peste tot o atmosferă de teroare, panică şi frică.Partea aceasta, deşi a durat cel mai mult, a rămas cel mai puţin impregnată în memoria mea la trezire , fapt pe care nu-l regret nici cît negru sub unghia unui boschetar veneţian !
 La un moment dat am ajuns în apropierea unui bulevard sau o piaţă mai largă, unde cei ostili nouă realizau un fel de paradă a forţei lor militare, îmbrăcaţi doar în slipi şi înarmaţi cu arcuri, săgeţi şi suliţe.Unii dintre ei ne arătau muşchii antebraţelor, îndoindu-şi braţele în gestul specific culturiştilor cînd vor să-şi etaleze bicepşii , cu o atitudine cocoşească, avînd oarece accente parodice.Şi pe cînd se făleau ei mai tare, pămîntul s-a crăpat dinaintea lor iar ei au căzut în groapă, şi ca şi cum atît n-ar fi fost de ajuns, din spatele lor, un val imens de pămînt s-a prăvălit peste ei, îngropîndu-i definitiv şi fără nici o scăpare pe toţi.La trezire am înţeles că accentele parodice se refereau la fala acelei oştiri a întunecaţilor,care era atît de arogantă în prostia ei , încît nu realiza ridicolul ţinutei sale vestimentare.Sigur că semnificaţia acelui vis mi-a fost clară imediat şi cititorului trebe că la fel îi va fi.

Al doilea vis l-am avut cel mult un an mai tîrziu.Mă aflam într-un oraş în care zeci de mii, dacă nu cumva sute de mii de oameni ieşiseră pe străzi, la balcoane, pe terasele blocurilor, prin copaci şi peste tot unde se puteau cocoţa, manifestînd toţi la unison ceea ce aş putea numi un < delir > al bucuriei, atît de intens, de imens, de uluitor , cum nu cred să fi fost de la Facerea lumii încoace atîta bucurie dezlănţuită şi hiperfericită ! Dacă se dansa şi cînta, dacă mulţi se îmbrăţişau ori ţopăiau de veselie, dacă şi cum mai erau şi alte manifestări ale acelei colosale bucurii, mintea mea n-a mai reţinut la trezire...Dar important era acel ocean de bucurie care trebuie că se simţea în toată galaxia sau măcar în sistemul nostru solar ! Aş vrea să mai insist o vreme pe acel sentiment izbăvitor al bucuriei incredibile, năpraznice, urieşeşti, vindecătoare, sublime, îmbătătoare şi victorioasă !!!...Ca întotdeauna cînd se dezlănţuie sentimente foarte intense, cuvintele sînt cu totul şi cu totul neîncăpătoare, de aceea voi mai spune că şi acest vis mi-a fost destul de clar la trezire.Sigur că unele păreri au emis posibilitatea ca el să se refere mai degrabă la o reuşită personală în plan spiritual, însă eu sînt sigur că este vorba de victoria Binelui împotriva Răului pe această planetă de prea multă vreme oropsită de hoardele întunericului !...

Interludiu poetic :

Pre – vestire

Într-un fel sau altul

Ne cheamă Înaltul

Într-o zi sau alta

Deveni-vom unealta

Divinei Voinţe

Într-un ceas sau altul

Vom face saltul

Dincolo de fire

În Nemărginire...

Într-o clipă- două

Apare o lume nouă

Ca un curcubeu

Pe care vom trece

Numai şi numai

Spre Dumnezeu !

„ Ultimul lucru pe care doresc să vi-l spun are de-a face cu conştiinta Melchizedec. Ceea ce ştim este că, atunci cînd o reţea sau o planetă trece prin acest gen de experienţă, prin care reţeaua se naşte, înainte de naşterea propriu-zisă totul poate fi pierdut. Iar dacă acest lucru se întîmplă, rasa care se află pe planeta respectivă trebuie să înceapă totul de la capăt. Trebuie să înceapă de la zero şi să ia totul de la capăt, ceea ce nu este un lucru bun. Poate dura sute şi sute de mii de ani pînă cînd se revine la acel moment anume.

Dar mai ştim şi că, atunci cînd o reţea se naşte, cînd capătă viaţă, cînd se conecteaza la Pămînt şi devine funcţională, nu a existat nici un incident în toată viaţa de oriunde, de la inceputul Creaţiei şi pînă acum, care s-o oprească din drum.

Aşa că atunci cînd vedem că acest lucru se petrece – aşa cum s-a întîmplat în februarie 2008 – ştim că noi, ca rasă umană, am reuşit. Ştim că putem trece mai departe, la nivelul următor al conştiinţei. Nu mai e vorba de „poate” – ştim cu siguranţă! Aşa că, acesta este un moment extraordinar în viaţă, pe care să îl sărbătorim – doar că majoritatea oamenilor nu îl înţeleg încă. Pentru că timpul cosmic este atît de lent, din februarie 2008 pînă acum înseamnă că acest copil nu are doi ani – are cam un minut de viaţă. Este nou-născut!

Asadar, ceea ce urmează să se desfăşoare în viitor se va întîmpla foarte curînd. Probabil că, după spusele mayaşilor şi ale tuturor celorlalte triburi, se va petrece între acum şi cel tîrziu 2015. Nimeni nu ştie cînd. Cred că nu ştie chiar nimeni. Oricine ar fi ei. Pentru că numai Mama Pămînt ştie cînd se va întampla. ”

Acesta e un fragment din < Naşterea unei noi omeniri> scris de Drunvalo Melchizedec la 26 mai 2010.Este un fel de dovadă pentru mine care îmi întăreşte dorinţa – speranţa – presupunearea – ( aproape) certitudinea că visele mele n-au fost doar simple aiureli nocturne !...

„ Străjerule,cît mai este din noapte ?

Străjerule,mai este mult din noapte ?

Străjerul răspunde :

Vine dimineaţa şi este tot noapte. ”

( Isaia, 21,2 )

„ Cînd societatea atinge un stadiu în care proprietatea conferă rang, cînd bogăţia devine singurul izvor de virtute, posesiunea singura chezăşie de unire între soţ şi soţie, cînd minciuna e izvorul succesului în viaţă, sexualitatea singurul mijloc de desfătare şi cînd gătelile exterioare sînt confundate cu religia lăuntrică...” sîntem în Kali yuga !

( Vishnu Purana )

Cu ochii deschişi, eu unul am avut trei vise mari :

- moartea tiranului ( dar şi a tiraniei ar fi trebuit să mentalizez ).

- venirea extratereştrilor benefici în masă şi pe faţă pentru a ajuta omenirea să treacă la un nivel mai înalt de conştiinţă.

- Manifestarea iubirii Divine intense şi permanente atît în fiinţa mea, dar şi în toate inimile de pe această planetă.

Prin 1999 – ce frumoasă cifră ! – aveam o prietenă cu oarece calităţi mediumnice, care venind la mine într-o zi , mi-a spus că duminica viitoare voi avea o viziune şi întru adevăr, pe 10 ianuarie 1999, într-o duminică, în timp ce stăteam întins pe spate cu ochii închişi, fără să dorm, am văzut chipul lui Iisus zîmbind cu privirea pierdută în zare.Imaginea Mîntuitorului , repet, era clară în spatele ochilor mei închişi, apoi chipul Lui a căpătat semnul suferinţelor din timpul calvarului crucificării.

Privirea pierdută în zare semnifică evident viitorul, iar suferinţa calvarului se referea la prezent.Viziunea avea pentru mine, la acel moment, o indubitabilă referire la suferinţa provocată de multele posture negre pe care le începusem cu trei ani înainte şi mă îmbărbăta, arătîndu-mi că viitorul va fi mult mai luminous, dar acum mă gîndesc dacă nu cumva acea privire zîmbitoare a lui Iisus nu viza întreaga umanitate, ci nu doar modesta mea persoană ?

“ Este paradoxul glorios al existenţei noastre că întreaga comprehensibilitate (înţelegere ) a lumii nu este decît scăunelul pe care stă incomprehensibilitatea (misterul ) ei ! “

Sau în alţi termeni, parafrazînd pe altcineva : “ Sfîrşitul va aduce mai multe mîngîieri decît se crede, va fi mai admirabil decît se crede, mai îngrozitor ( pentru unii ) decît se crede, mai surprinzător decît se crede, mai uluitor decît se crede, mai slăvit decît se crede ! ”

Şi închei cu această frumoasă parabolă a UŞILOR :

„ Tot ce se spune, tot ce se face în om, în lume, în regat, este o UŞĂ. Soarele, Maestrul, Dumnezeu sînt tot atîtea chei : Dumnezeu este cheia Creaţiei şi a lumii, Soarele este cheia zilei pe care o deschide cînd răsare şi o închide cînd apune ...”, iar Maestrul, adaug eu,pentru că autorul acestui citat uitase de el, este cheia transformării noastre, a celor care îi urmăm învăţătura Divină !