Manipularea cea de toate zilele (II)

sau... Iarăşi dioxina
Un subiect foarte controversat din universul intim al femeii este legat de compoziţia tampoanelor igienice. La prima vedere totul pare ceva “aproape” inofensiv. Dar numărul celor care suferă de cancer cervical şi alte tumori uterine este suficient de mare, așa încât, poate se impune o atenţie specială faţă de ceea ce unii ar putea numi ”detalii”.

Studii efectuate de cercetători în domeniul neoplasmului şi modificărilor care ţin de buna funcţionare a sistemului reproductiv feminin, au scos la iveală o situaţie pe bună dreptate îngrijorătoare: tampoanele intime pentru perioada menstruaţiei, inclusiv cele de folosinţă zilnică, conţin substanţe extrem de dăunătoare organismului uman.

La o examinare amănunţită a componenţei acestor “adjuvante” specialiştii au descoperit trei substanţe mai mult decât periculoase în contact cu interiorul corpului omenesc. Este vorba despre ”triada”: azbest, vâscoză, dioxină.

Ce caută ele în componenţa tampoanelor fabricate de marile firme O.B., Tampax, Kotex sau Playtex- toate cu piaţă de desfacere în Carrefour, Kaulfand, Mega- Image şi orice alt chioşc ori magazin de cartier din Bucureşti ori din ţară?

E simplu. Fiecare magazine trebuie să-şi vândă marfa şi fiecare element chimic de mai sus are şi acţionează cu un rol distinct asupra corpului uman. Iar cei responsabili şi aflaţi în cauză ştiu bine ce fac.

Dar să le luăm pe rând. Azbestul face parte din categoria poluanţilor cangerigeni, de natură minerală. Fibrele lui se înscriu în randul substantelor oncogenice. Până acum se cunosc trei tipuri, frecvent utilizate: crisotilul sau azbestul alb, extras din Canada - folosit pe scarã largã în Statele Unite (”ţara tampoanelor intime”), amositul sau azbestul cafeniu, provenit din Africa de Sud şi crocidolitul sau azbestul albastru, obţinut din Africa de sud şi Australia. După ce v-aţi “limbat plimba în gură” cu denumirile lor să vedem la ce sunt bune fiecare în parte.

Folosite în industria intimă feminină produc o sângerare foarte abundentă, ceea ce conduce inevitabil la cumpărarea a cât mai multor tampoane. Inteligentă găselniţă. În mod interesant, NICI UNA dintre ele nu figurează -la noi în ţară- pe lista substanţelor interzise.

Motivul? Nu este folosit pentru ingerare. Dar vine în contact direct cu limfa şi sângele uman. Şi ce dacă? De aici e simplu să ne imaginăm ce se produce prin procesul de osmoză.

Următoarea substanţă în discuţie este vâscoza întrebuinţată pentru absorbţia sângelui. Numai că fibrele rămase în interiorul vaginului crează mediul perfect pentru apariţia şi dezvoltarea celei de - a treia: dioxina. Şi observăm cât de simplu se aplică principiul “totul este la pachet”.

Mediatizată cu ocazia “re-descoperirii” ei in iaurtul concernului Danone românii tot nu au aflat ce înseamnă cu adevărat. Cine şi mai ales de ce le-ar explica ceva?

Termenul se referă la un grup de câteva sute de substanţe cu structură chimică şi proprietăţi biologice asemănătoare, cu potenţial toxic şi cancerigen EXTREM de ridicat. Din cauza riscurilor mari pe care le presupune, nu mai sunt în prezent produse industrial.

Oare???

Rezultatele diferitelor studii au scos în evidenţă efectele adverse ale dozelor de dioxină asupra sănătăţii dar -atenţie- şi mediului în genere. Experienţele fãcute pe soareci demonstrează că expunerea faţă de ea DUBLEAZÃ pur şi simplu rata letalităţii.

În cazul femeilor, problemele severe ale sistemul reproductiv îşi au originea în
«asimilarea» intravaginală a substanţei 

Dar la ce serveşte ea? La înălbirea tampoanelor. Abilitatea producătorilor stă în exploatarea psihologiei femeilor. Cum şi de ce? E foarte simplu. Printr-o manipulare a subconştientului feminin colectiv.

În perioada lunară cu pricina, ele manifestă o tendinţă subconştientă spre o curaţenie deosebită. Şi ce altă “culoare” din spectrul solar poate fi mai sugestivă decât albul?

Alte efecte vizibile produse de toxină sunt înroşirea ori decolorarea pielii pe zone limitate ori creşterea excesivă a părului, în special pe faţă şi în partea superioară a corpului.

Şi uite aşa- vrem nu vrem  ajungem iar şi iar la dorinţa elitei mondiale de a reduce drastic populaţia lumii. Ori infertilitatea şi mortalitatea crescută datorate diferitelor tipuri de cancer ale aparatului reproducător în rândul femeilor nu pot decât ajuta la îmlinirea unor astfel de”idealuri”. Ca să nu mai pomenin de cel de-al doilea PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC în care se vorbeşte făţiş despre “valoarea victimelor omeneşti”  pentru ei (din Protocoalele Înţelepţilor Sionului)

Însă principalul pericol, pe lângă cancer, îl reprezintă T.S.S-ul.

Puţine reprezentante ale sexului feminin cunosc sursa TSS-ului, mai pe româneşte a sindromului şoc toxic. El apare din chiar combinarea celor trei elemente şi este dat de stafilococul responsabil cu producerea toxinei SST, observată pentru prima oară în Statele Unite la femeile care foloseau tampoane interne. Şi asta destul de demult, pe când la noi nici nu se auzise de ele.

Surse protejate au declarat că după folosirea lor au avut grave probleme de sănătate. În urma unui interviu, una dintre ele povesteşte: ”Sunt un caz nefericit care a avut parte de SST. Nu vă închipuiţi cum a fost. Oribil. La un moment dat am simţit că leşin deşi eram întinsă pe pat. De câte ori încercam să mă ridic...făceam doi pasi târâş, apoi mă trecea un fior rece din cap până în picioare, mi se făcea negru în faţa ochilor şi mă pomeneam pe jos. Încercam iar să mă ridic şi picam din nou. Şi tot aşa...nu îmi reveneam deloc. Eram ca paralizată. În plus aveam tot timpul greţuri şi senzatii de vomă. Acum am scăpat, dar sincer, nu mai am curajul să folosesc tampoanele intravaginale. Am făcut-o timp de doi ani. Îmi ajunge.”

Efectele dioxinei asupra
Preşedintelui Ukrainei, Viktor Iuşcenko

Să ne mai întrebăm ce s-ar putea petrece în urma folosirii lor vreme de… să zicem treizeci şi opt de ani cât durează în mod firesc ovulaţia??????? Bun. Şi ce-i de făcut?

Păi alegerea răului cel mai mic, a absorbantelor obişnuite, care, chiar dacă au în componenţă cantităţi mici de dioxină, măcar nu intră în contact cu interiorul corpului. Sau, până la intervenţia Protecţiei Consumatorului, o soluţie genială şi foarte simplă, care necesită un minimum de efort: folosirea produselor care NU au fost înălbite, a celor din bumbac 100%, ecologice.

Ele se recunosc uşor, după menţiunea pusă la vedere pe cutii:“Unbleached”. Tradus textual, înseamnă fără agenţi de înălbire şi de obicei se găsesc la firmele comercializante de produse naturale. Ar trebui să se găsească şi în Plafar-e

Din nefericire suntem ţinuţi în obscuritate. În replică trebuie să ne obişnuim cu citirea etichetelor. Şi încă ceva: să învăţăm să luăm atitudine. În majoritatea ţărilor civilizate: Elveţia, Germania, Canada, etc, tehnologia producerii acestor tampoane a fost transformată. Marii fabricanţi de produse igienice au înlocuit procedeul de înălbire cu cea mai modernă şi sănătoasă tehnologie, cea a oxigenării.

Iar dacă cei de la protecţia consumatorului “uită” să ia măsuri în privinţa asta, să le reînprospătăm memoria. Şi putem face asta măcar prin telefonul verde, care chiar nu costă nimic.

 S.Z.

Cititi si: Manipularea cea de toate zilele