Teste, texte şi pretexte

Sau cînd 3 cu 3 fac 33 !

Testele sau încercările spirituale nu vin ca popa în ajunul sărbătorilor religioase , cînd avem casa curată, baia făcută, ne-am luat prînzul,ne-am facut siesta, ne-am golit intestinele şi eventual ne-am umplut cămara cu saci de alimente, plus beciul, şi ne-a mai rămas doar să ne cumpărăm coşciugul pentru a îngropa entuziasmele tinereţii şi visele nebuneşti, că locul de veci e achiziţionat de multă vreme ! Dacă ar fi aşa, nu s-ar chema test spiritual, ci vizita protocolară sau proto-tipică a soacrei, inspecţie la puşcărie , teză de maste, docto sau plutocrat !

Testele vin cînd vrea Divinul, ci nu cînd binevoieşte muşchiul nostru semiatrofiat de atîta dormitare, după cum bine ştiu cei care sînt pe o cale spirituală autentică, iar cei care nu ştiu, află dacă citesc astfel de texte, altminteri se vaită ca din gură de şarpe că uite ce nenorocire a dat peste mine, că nu mai suport, că vreau linişte, că vreau acasă , că lasă-mă în pace,TESTULE, nu mă mai stresa şi tu pe deasupra, după ce că n-am aia şi cealaltă , şi alte reacţii de lamentare şi neacceptare.

Testele ne pun la încercare exact acolo unde avem mai multă nevoie să corijăm , să armonizăm, ori să ne desăvîrşim, dar cum majoritatea dintre noi au mai mult de două – trei aspecte lipsă , e imposibil să prevedem la ce nivel vom fi testaţi.Iar că testele sînt unice pentru fiecare fiinţă în parte, este de-a dreptul inutil de spus, de aceea vorba prea des vehiculată care începe cu “ eu dacă aş fi în locul tău, aş face şi aş drege “ este complet anapoda !

Tu dacă ai fi în locul meu ai face exact ca mine, că doar eşti în locul meu , deci gîndeşti şi acţionezi ca mine ! Corect ar fi să se spună “ eu dacă aş fi confruntat cu un test ca al tău, aş face şi aş drege, CU MODUL MEU DE A GÎNDI ŞI ACŢIONA , CARE SÎNT DIFERITE DE ALE TALE !”

După ce am citit Yoga sutra de Patanjali, am observat ceva ce părea să lipsească din acel text, anume că el descrie ce percepe discipolul CÎND atinge anumite stadii avansate în practica spirituală, dar nu zice nici o vorbuliţă despre ce simt discipolii ÎNAINTE de a atinge acele nivele foarte înalte de conştiinţă şi sigur că nu mi-a luat mult timp pînă să înţeleg că aşa ceva nu putea fi descris într-un tratat de ştiinţă spirituală cum este calea yoghină, pentru simplu motiv că fiecare individ este unic şi irepetabil, la fel şi trăirile sale.

Totuşi, mi-ar fi plăcut ca pe undeva, prin anexe sau apocrife să se vorbească şi despre simţirile cele mai puţin înalte, despre rătăciri şi capcane pe calea spirituală, despre cum să-ţi învingi lenea şi plictiseala şi descurajarea DUPĂ ce ai practicat 20 de ani diverse tehnici yoghine, care n-au avut efectul prezis de părintele căii yoghine ! ( Sau poate că se dau asemenea sfaturi şi nu mi le mai amintesc eu acum ! )

Să fie clar că nu încurajez prin paragraful de mai sus nici o tendinţă spre îndoielile demoniace îndreptate asupra acestei căi spirituale magnifice ! Sute sau mii de discipoli perseverenţi au reuşit înaintea mea să acceseze acele stări descrise de Patanjali, deci cu siguranţă voi reuşi şi eu la rîndul meu, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al Mentorului meu spiritual, de asta nu am nici o îndoială !

Şi în atare situaţii apar testele spirituale pentru cei care, ca şi mine, încă rătăcesc pe Cale.Articolele pe care le-am scris pînă acum şi pe care le voi mai scrie, dacă voi mai fi inspirat, au avut drept rost - unul dintre rosturi - să acopere acest gol, al mărturiilor individuale ale unuia ca mine, despre unele pericole, capcane, amăgiri care apar la unii dintre noi.Să particularizeze ori să nuanţeze anume texte tradiţionale cu experienţa proprie, a mea sau a altora, dintre cei pe care i-am cunoscut de-a lungul drumului.Un alt rost a fost să îndemne cititorii sau cititoarele la o mai mare luciditate vizavi de cine sînt ei cu adevărat şi nu cine cred ei că sînt în raport cu ceilalţi oameni.

Mai sînt şi alte scopuri, cum ar fi acela de a atrage atenţia asupra unor metehne ce se manifestă în primul rînd în fiinţa mea, dar nu numai, şi de a nu ne mai păcăli pe noi înşine la nesfîrşit, plus alte şi alte neajunsuri de care am vorbit în fiecare articol în parte la modul concret, ci nu complilînd de la alţii.Dacă această îndeletnicire va fi fiind o parte din menirea mea spirituală în această încarnare, pot doar să-mi dau cu presupusul, pentru că încă nu sînt foarte sigur că este aşa ! Tot ce ştiu este că, avînd timp suficient la dispoziţie, pe lîngă alte înzestrări şi oportunităţi (cum ar fi aceea de a nu fi obligat să prestez vreo slujbă oarecare ori să am grijă de cineva anume), îmi face plăcere să scriu despre una şi alta din experienţele mele, care e posibil să fie şi altcuiva de folos.Şi într-adevăr, am constatat astăzi că numărul celor care apreciază articolele mele a trecut de 5 persoane, iar dacă voi afla că atinge cifra de 10, voi fi chiar mulţumit că nu strig în pustie , cum am impresia uneori !

Dar ceea ce avem nevoie cu toţii mai mult şi mai mult cînd sîntem testaţi, pe lîngă susţinerea subtilă a Ghidului spiritual, pe care unii dintre noi, mai opaci, s-ar putea să n-o simtă deloc sau foarte vag, nu sînt atît sfaturile oricît de complete, cît OMENIA celui care se află în apropierea noastră ! Cu siguranţă în acele momente foarte grele pentru noi, nu ne folosesc mai deloc acei sfătuitori scripturistici sau , altfel spus, acele sfaturi din < burtă> sînt tot atît de eficiente ca masajul pe carapacea unei broaşte ţestoase !

Cum am scris în altă parte ( vezi Omul şi bulentitatea ), OMENIA este caracteristica esenţială a unui SUFLET TREZIT PLENAR şi acea energie a inimii trezite ne susţine şi ne dă putere să mergem mai departe pe calea aleasă şi în bătălia cu monştrii proprii.Desigur, dacă se află o asemenea fiinţă alături de noi, în caz contrar parcă ce putem face?, dacă nu să strîngem din dinţi şi să continuăm a persevera în direcţia cea bună.Iar cînd nu mai putem face faţă singuri, e de dorit să strigăm după ajutor, mai întîi în SUS şi apoi la dreapta şi la stînga noastră, fiindcă ar fi mare păcat să părăsim calea spirituală, fără a fi făcut tot ce ne stă în putinţă spre a progresa dincolo de limitele actuale !

Bine, bine, dar ce este cu subtitlul acela : cînd 3 cu 3 fac 33 ? mă va întreba un cititor grăbit, constatînd că eu mă tot întind la vorbă în alte direcţii.

Ei, bine, răspunde autorul zîmbind pe sub mustaţa lui non-gurgiefiană, dacă se iau 3 defecte umane sau neajunsuri sau dizarmonii sau neîmpliniri ale unui discipol spiritual, ca de o pildă un orgoliu mirondelian , de tip intangibil adică, plus o lene stronţească, alături de o palidă aspiraţie către Divin, la care se adaugă 3 responsabilităţi oarecare, cum ar fi un serviciu de minim opt ore, un copil de crescut sau un părinte de îngrijit pentru că e foarte bolnav, atunci REZULTĂ PENTRU UNII DINTRE NOI 33 de pretexte pentru a nu mai realiza practica spirituală zilnic, pentru a nu face un gest de omenie faţă de cel aflat în suferinţă, pentru a nu ajuta pe cel oropsit, fie cu bani, fie în alte moduri ce presupun transferul de afecţiune normal sau paranormal între oameni !

După cum se ştie déjà, omenirea este maestră la inventat scuze, începînd cu scuzarea propriilor defecte, şi încheind cu miile de tertipuri pentru a ne sustrage de la înfăptuirea a ceea ce este esenţial în viaţă, esenţe pe care nu le mai înşir aici deoarece se cunosc prea bine.Dacă eram la fel de inventivi în crearea mijloacelor de într-ajutorare ale celor aflaţi în suferinţă, umanitatea ar fi trăit de multă vreme Raiul pe Pămînt !

Precum se ştie însă, DACĂ şi cu PARCĂ nu merg cu aceeaşi barcă atunci cînd e vorba de Binele general şi din aceste motive (şi altele care n-au fost specificate expres), unii dintre noi cad la teste, cu texte şi pretexte, adică scuze şi acuze care de care mai jalnice !

Sigur că toate căderile noastre sînt spre învăţătură de minte, cu excepţia acelora care cad şi tot cad şi nu se mai învaţă minte odată în viaţa asta ! Dar poate că ar trebui să ne focalizăm asupra acelora aflaţi înaintea noastră, ci nu a celor rămaşi în urma noastră, cu toate că avem cîte ceva de învăţat şi de la unii şi de la alţii , fiindcă aşa cum spunea un înţelept : „ nimeni nu-ţi este prieten, nimeni nu-ţi este duşman, ci doar învăţător ! ”